Alimentaţia are un rol de prim ordin în întreţinerea activităţii organismului uman. Prin alimentaţie se asigură reînnoirea substanţelor constitutive ale celulelor din care este alcătuit organismul, precum şi substanţele ce folosesc drept combustibil pentru activitatea complexă a organismului. Aceste substanţe şi anume : proteinele, grăsimile, zaharurile, mineralele şi vitaminele sînt cele cinci principii alimentare pe care le utilizează organismul. Lipsa sau insuficienţa oricăruia din aceste principii poate provoca tulburări de diverse grade, îmbolnăviri sau chiar moartea. Bineînţeles că aceste cinci principii nu sînt necesare în cantităţi egale, ci în anumite proporţii. Proporţionarea alimentelor, principiilor alimentare, pentru a da organismului posibilitatea unei funcţionări optimale, corespunzătoare cu felul activităţii, stă la baza alcătuirii corecte a raţiei alimentare. Alimentarea fundamentată pe astfel de raţii se numeşte alimentare raţională ; ea are drept scop realizarea echilibrului nutritiv, adică să dea organismului ceea ce îi trebuie şi cantităţile de care are nevoie din fiecare principiu.
Alimentaţia raţională face ca întregul organism al drumeţului să beneficieze de călire şi de dezvoltarea forţelor intelectuale şi fizice. Excesul de conserve, de grăsimi, de condimente, de fructe insuficient coapte şi chiar excesul de dulciuri (atît de necesare activităţii musculare) poate provoca tulburări digestive care să deregleze funcţiile întregului organism. Deci, o primă regulă pentru drumeţie: să nu se facă excese alimentare!
Proteinele (protidele) sînt necesare organismului în primul rînd pentru refacerea celulelor uzate din ţesuturi. Raţia zilnică de proteine pentru un drumeţ este de 100—120 g. Proteinele se găsesc în carne, ouă, peşte, lapte şi brînzeturi, precum şi în leguminoasele uscate, ca fasolea şi mazărea. Cerealele le conţin în cantităţi cu mult mai mici.
Grăsimile (lipidele) participă atît la alcătuirea materiei celulare, cît şi la producerea energiei, avînd o mare putere calorică. Raţia zilnică de grăsimi este de 60—140 g (mai puţin vara, mai mult iarna). Grăsimile se digeră mai greu decît celelalte alimente. Untul proaspăt este cel mai indicat, pentru faptul că se digeră mai uşor.
Glucidele (zahărul şi făinoasele) sînt principalul combustibil al organismului şi în special al muşchilor. În timpul drumeţiei glucidele se consumă mult şi trebuie mereu înlocuite. Sursa principală de glucide o constituie amidonul din cereale (pîine şi paste făinoase, de orice fel) şi din cartofi. Amidonul se digeră uşor, transformîndu-se în glucoza; aceasta trece în sînge, care o transportă la muşchi. Raţia zilnică de glucide este de 400—500 g, dar în timpul eforturilor musculare poate fi mărită pînă la 10—11g pentru fiecare kg de greutate corporală. Legumele şi fructele conţin procentaje diferite de glucide (5—40%) şi în plus vitamine care uşurează utilizarea lor de către organism. Dintre produsele zaharoase amintim bomboanele, glucoza (tablete), siropurile — sub formă de băuturi răcoritoare — precum şi ciocolata, aliment complex deosebit de valoros în drumeţie.
Mineralele de care organismul are nevoie în mod deosebit sînt: fierul (se găseşte în carne, ouă, vegetale), calciul (în lapte, brînzeturi şi vegetale), fosforul (în gălbenuşul de ou, creier, carne, lapte, fasole, nuci etc.), precum şi sarea (clorură de sodiu), care se găseşte în cantităţi mici în toate alimentele. În cazul transpiraţiilor abundente se adaugă în mod special 10—15 grame de sare pe zi sau se consumă alimente sărate din abundenţă (măsline, murături, scrumbii etc.). În afară de acestea, organismul mai are nevoie de sulf, iod, cupru etc., aflate în cantităţi suficiente în alimentele consumate în mod obişnuit. Vitaminele trebuie să intre în rnod obligatoriu în componenţa raţiei alimentare a drumeţului, ca şi a oricărui om. Lipsa sau insuficienţa vitaminelor poate provoca tulburări, micşorează randamentul la efort şi rezistenţa organismului faţă de boli.
Vitamina C are un rol deosebit în apărarea organismului faţă de infecţii. Vitaminele din grupul B, şi în special vitamina B1, se adresează sistemului nervos, iar lipsa acestei din urmă vitamine provoacă nevralgii şi scăderea forţei musculare. Vitaminele B şi C contribuie în mod deosebit la întreţinerea randamentului muscular.
Deci, în timpul drumeţiei, interesul se îndreaptă spre vitaminele C şi B1 care, pentru siguranţă, se vor putea lua şi sub formă de preparate farmaceutice. Amintim că vitamina B1 se găseşte în cantităţi mici în alimentele obişnuite şi că o sursă mai importantă este drojdia de bere (10 mg la 100 g drojdie). În mod suplimentar se pot lua l—2 comprimate de vitamina B pe zi (10—20 mg). Vitamina C se găseşte în cantităţi mari în extractul concentrat de măceş şi extractul de brad (150—2000 mg la 100 g) şi moderat în: ardei iute şi dulce (100—300 mg/100 g), hrean, bob verde, pătrunjel şi mărar (150— 200 mg/100 g). În cantităţi mici (20—70 mg j vitamina C se mai găseşte în conopidă, usturoi verde, carne, agrişe, spanac, ştevie, roşii, ficat de vită, lămîi, portocale, căpşuni, zmeură, fragi şi varză crudă sau murată. Nevoia zilnică de vitamină C, care în timpul drumeţiei este de 200—400 mg, se poate completa din preparate procurate de la farmacie (polivitamine sau vitamina C 200).
ALTE INDICAŢII PRIVIND ALIMENTAŢIA
Consumarea de mari cantităţi de alimente, în special ca volum, chiar dacă prin compoziţia lor ar părea că satisfac cerinţele alimentaţiei raţionale, este contraindicată şi dăunătoare. Astfel, în principiu nimeni, dar mai ales drumeţul, nu trebuie să consume mai multe alimente decît simte că îi sînt necesare, pentru că organismele omeneşti au particularităţi ce nu totdeauna pot fi încadrate în calcule. Împărţirea cantitativă a alimentelor pe o zi depinde de programul zilei (aşa cum se spune la capitolul despre planificarea drumeţiei) şi nu de orele de prînz, cină etc.
În general este indicat ca seara să se mănînce mai puţin decît dimineaţa şi decît la prînz, dar în timpul drumeţiei şi mai ales cînd se merge cea mai mare parte a zilei, alimentarea se va putea face la fiecare 2—3 ore, în cantităţi mai mici, în timpul popasurilor şi în aşa fel încît digestia să nu stânjenească mersul, iar stomacul să nu fie îngreuiat. La drum, desigur că nu se pleacă flămînd, dar nici cu senzaţia de prea sătul. Cel puţin o dată pe zi este de dorit să se consume mîncăruri calde sau, în lipsă să se bea ceai. Cînd are ocazia, drumeţul să consume lapte, iaurt sau kefir, alimente cu rol favorabil deosebit. La drum este indicat să se ia măsline (sînt sărate şi au valoare calorică, adică 20% ulei), smochine, biscuiţi şi miere de albine (cu conţinut mare de glucide), jeleuri de fructe (care pe lîngă glucide conţin şi vitamine) şi chiar tablete de glucoza (în loc de zahăr sau bomboane). Consumul de fructe şi zarzavaturi nespălate pune sănătatea în pericol (acestea pot avea pe de microbi sau ouă de paraziţi intestinali). Nu trebuie consumate decît mîncăruri gătite recent, servite fie foarte reci, fie foarte fierbinţi; niciodată cele abia încălzite.
Conservele sînt pentru drumeţ alimente de mare preţ, mai ales pentru drumurile lungi şi cu trasee depărtate de aşezări omeneşti. Trebuie precizat totuşi că mîncarea gătită sau alimentele proaspete sînt totdeauna preferabile conservelor, fiind mai bogate în vitamine şi nemodificate prin procedeele de conservare. În general, conservele vor furniza de preferinţă alimentele cu conţinut proteic ridicat (carne, peşte, lapte), prezentînd şi avantajul aportului de calorii numeroase într-un volum mic. Conservele cu termenul de consum depăşit vor fi aruncate. Cutiile de conserve metalice trebuie cercetate înainte de a fi pregătite ca rezervă pentru drum. Tabla cutiei să nu fie ruginită sau lovită, iar cele două capace să nu bombeze în afară. Cînd cutia este înţepată pentru a fi deschisă, nu trebuie să arunce afară nici lichide şi nici gaze, ci din contră să aibă o presiune negativă. Cutiile bombate, cu gaze sau al căror conţinut are mirosuri străine, ciudate, vor fi aruncate fără prea multă şovăială, pentru că pericolul consumului acestor conserve este foarte mare.
Salamurile cele mai rezistente la căldură sînt cele uscate (de iarnă, de vară, elveţian, rusesc etc.). Ele nu vor fi purtate în sacul de spate mai mult de 24—48 de ore şi vor fi aruncate imediat ce devin lipicioase, zemuiesc său capătă mirosuri străine. Salamurile nu se transportă în cutii ermetice sau în pungi de plastic, pentru că se alterează repede, ci se învelesc în hîrtie şi se aşază la gura sacului de spate, pentru a putea primi aer.
Brînzeturile sărate, uscate sau conservate sînt alterate şi trebuie aruncate cînd îşi schimbă culoarea, cînd devin sfărîmicioase, cînd capătă mirosuri sau gusturi străine (amar, mucegai). Uneori parte din brînzeturi pot fi recuperate prin înlăturarea straturilor exterioare alterate.
Ouăle de raţă nu vor fi consumate decît după o fierbere de cel puţin 10 minute (în clocot). Nerespectarea acestei reguli expune la toxiinfecţie alimentară. Se deosebesc de ouăle de găină prin culoarea verzuie şi luciul deosebit al cojii. Ouăle sînt cu atît mai vechi cu cît plutesc mai orizontal în apă.
Punga sau cutia de lapte praf, după scoaterea cantităţii necesare, va fi imediat bine închisă. Praful de lapte se aruncă atunci cînd şi-a schimbat culoarea sau a căpătat miros sau gust de rînced.
TOXIINFECŢIILE ALIMENTARE
Drumeţul poartă întotdeauna cu el o cantitate de alimente. Alimentele neconservate sau semiconservate, purtate pe căldură în sac se pot altera şi pot provoca îmbolnăviri grave. Aceste îmbolnăviri, numite toxiinfecţii alimentare, sînt datorite toxinelor unor microbi care găsesc în alimente condiţii prielnice pentru a se înmulţi. Laptele fierbinte, luat de dimineaţă în termos şi neconsumat, se va răci treptat şi va oferi microbilor cele mai bune condiţii de înmulţire (laptele serveşte drept suport şi sursă de hrană, umezeala şi temperatura sub 40° fiind prielnice dezvoltării microbilor). Astfel, microbii rămaşi pe dop sau pe sticla interioară a termosului vor începe să se înmulţească şi dacă printre ei se vor găsi şi stafilococi aurii — de exemplu — la prînz laptele va conţine o atît de mare cantitate de toxină stafilococică, încît să îmbolnăvească pe cel ce îl consumă. În asemenea situaţie, alimentul îşi schimbă foarte puţin aspectul, mirosul sau gustul, încît toate acestea pot trece neobservate. Acelaşi lucru se poate întîmpla cu bucăţile de carne friptă luate la drum, cu salamul (în special tăiat în felii) sau cu brînza proaspătă de vaci. Cînd sacul de spate se va încinge şi temperatura alimentelor va creşte peste 17—20°, microbii vor începe înmulţirea, iar după 4—6 ore, alimentele acestea, cu miros şi gust foarte uşor schimbat, vor putea provoca toxiinfecţii.
În afară de alimentele alterabile pe baza de carne, lapte, apă etc., cele mai periculoase sînt cremele (prăjituri) şi maionezele, care oferă microbilor condiţii desăvîrşite de înmulţire. În sfîrşit, reamintim că ouăle de raţă „cleioase” pot provoca îmbolnăviri grave, deoarece pot conţine microbi de toxiinfecţie alimentară, chiar dacă sînt „garantat proaspete”.
Semnele îmbolnăvirii apar de cele mai multe ori brusc, după 3—6—12 sau chiar 24 de ore de la consumarea alimentului infectat, cu greaţă, vărsături violente, crampe, diaree, dureri de cap, febră şi transpiraţie, ameţeli etc.
Primul ajutor se dă prin repaus, la umbră, comprese umede la cap şi lichide date cu linguriţa (cîte puţin) dar mereu, de preferinţă ceai de mentă, de muşeţel sau apă fiartă. În lipsă se dă apă cu lămîie şi puţin zahăr sau apă simplă. Bineînţeles, dacă semnele sînt persistente şi violente, bolnavul va fi imediat transportat la cel mai apropiat medic sau spital.
Masuri de prevenire. La drum nu se iau decît alimente proaspete, bine răcite (friptură, ouă fierte etc.) şi bine împachetate (nu în cutii ermetice şi nici în pungi de plastic, pentru a nu se „încinge”).
— Toate alimentele gătite luate de acasă vor fi consumate în primele 6 ore (dacă s-au păstrat bine). Nu se iau la drum prăjituri cu cremă sau preparate cu maioneză.
— Alimentele alterabile vor fi controlate amănunţit înainte de consum şi vor fi aruncate fără a şovăi, la cea mai mică suspiciune.
— Alimentele gătite de la cabane sau restaurante nu vor fi consumate decît dacă au fost servite foarte reci sau foarte fierbinţi. Pericolul cel mai mare îl prezintă alimentele „călduţe”, ţinute pe marginea plitei de la o masă la alta.
CONSTIPATIA
Din cauza schimbării bruşte a regimului alimentar şi din cauza pierderilor mari de lichide prin transpiraţie, foarte adesea, în primele zile ale drumeţiei, apare constipaţia. Desigur că neplăcerile acestui mic incident pot fi rezolvate cu un drajeu laxativ. Semnalăm însă drumeţului că trebuie să ia imediat măsuri mai ample de combatere a constipaţiei, deoarece indirect ea va deregla buna funcţionare a organismului, va face să scadă randamentul neuromuscular şi buna dispoziţie.
Măsurile constau în creşterea consumului de dulciuri (zahăr), pentru a uşura fermentaţia intestinală, şi creşterea consumului de fructe cu coajă şi vegetale, care conţin o cantitate mare de substanţe nedigerabile, măresc conţinutul şi amplifică mişcările peristaltice ale intestinului.
SURSA:Ghid medical al drumetului – Alex Barbuceanu
