A fost amintit, în paginile anterioare, rolul respiraţiei, ca mecanism de introducere a oxigenului în organism şi de eliminare a bioxidului de carbon. Omul are nevoie în stare de repaus de cel puţin 20 de litri de oxigen pe oră, care sînt extrasi din cel puţin 500 de litri de aer ; el elimină în acelaşi timp l8 — 19 litri de bioxid de carbon. În timpul eforturilor fizice, respiraţia devine mai profundă şi mai frecventă, deoarece consumul de oxigen creşte de 10—20 de ori. Pentru acest motiv, cutia toracică trebuie să fie liberă să-şi amplifice mişcările, să primească o mai mare cantitate de aer la fiecare inspiraţie. Regularitatea (ritmicitatea) respiraţiei face ca aportul de oxigen să fie continuu, sîngele să transporte în mod constant la muşchi cantitatea de oxigen necesară.
Acestea sînt motivele pentru care ritmicitatea respiraţiei este o condiţie a bunei funcţionări a organismului în timpul drumeţiei.
Vorbirea, cîntatul sau fluieratul în timpul mersului tulbură ritmicitatea respiraţiei, împiedică buna oxigenare a sîngelui, în special cînd organismului i se cere un efort deosebit, micşorează randamentul muscular şi favorizează oboseala.
Fumatul în drumeţie.
Fumatul în timpul minutelor de odihnă sau în timpul mersului este o adevărată calamitate. Este cunoscut faptul că nicotină (substanţa toxică din tutun) este una din cele mai puternice otrăvuri naturale (o picătură ucide un cîine, iar l0 picături un cal).
Dacă socotim că, în timpul fumatului, muşchiul cardiac este mai prost hrănit şi astfel se micşorează capacitatea de funcţionare a inimii; dacă ţinem seama de faptul că odată cu fumul de ţigară se introduce în plamîni o cantitate de oxid de carbon (gaz de ardere) care blochează în bună parte transportul de oxigen şi influenţează negativ inima; dacă, în sfîrşit, amintim că tutunul este pentru sistemul nervos o otravă, putem să ne dăm seama ce neajuns enorm înseamnă pentru un drumeţ fumatul unei ţigări în timpul efortului sau în timpul minutelor de odihnă.
În plus, în timpul inspirării fumului de tutun, ritmul respiraţiei se dereglează, cantitatea de oxigen din sînge scade şi în scurt timp apar semne de oboseală, tulburări de vedere şi somn, dureri musculare, ameţeli etc.
Dacă în timpul scurtelor perioade de odihnă din timpul drumeţiei se fumează, buna dispoziţie, care ar trebui să apară la sfîrşitul odihnei, lipseşte, iar efortul fizic devine din ce în ce mai neplăcut, mai obositor.
Acestea sînt doar o parte dintre considerentele care fac ca fumatul să fie incompatibil cu drumeţia şi cu sportul în general. Fumătorul va trebui să renunţe la tutun în timpul drumeţiei sau să-l rărească în aşa fel, încît să poată beneficia măcar în parte de avantajele acestui sport minunat şi complex.
De altfel, fumătorii ştiu că în timpul excursiilor în aer liber „nevoia de fumat” scade; aceasta este reacţia organismului intoxicat în faţa darurilor naturii (aer curat, oxigen, relaxare nervoasă etc.). Reamintim că fumatul înainte de culcare sau în timpul nopţii provoacă insomnii, că fumatul în aer rece este deosebit de dăunător şi poate declanşa îmbolnăviri ale plămînilor şi, în sfîrşit, că, pentru cei cu voinţa insuficient călită, sînt preferabile ţigările cu tutun fin, nearomate şi cu filtru.
Fumatul micşorează depozitul de zahăr şi de vitamină C din organism, substanţe de o importanţă covîrşitoare pentru efortul fizic. Pentru acest motiv, fumătorii vor consuma în mod deosebit dulciuri în timpul drumeţiei şi vor lua zilnic vitamina C şi B.
SURSA:Ghid medical al drumetului – Alex Barbuceanu.
