1.Să nu întreprinzi o ascensiune ce-ţi depăşeşte puterile. Tu trebuie să învingi muntele, nu el pe tine; să-ţi fixezi un obiectiv pe care să-l poţi atinge, dar de va trebui să renunţi la el să ştii să faci stânga-mprejur cât mai este timp. Să nu fii grăbit şi să nu încerci să stabileşti recorduri de viteză. Să nu ai mania piscurilor, dar să nu ocoleşti dificultatea în variatele ei forme.
2.Să pregăteşti cu de-amănuntul orice drumeţie fie că mergi singur, cu prietenii sau cu ghidul. Un ignorant sau un neputincios care are nevoie de o guvernantă alpină este, în munţi, pur şi simplu ridicol. Documentarea trebuie să fie tot atât de completă ca şi echipamentul alpin. Să cunoşti mediul în care te mişti şi să-i înţelegi fenomenele. Să nu-ţi încarci stomacul şi să nu ai pretenţia să te alimentezi cu icre negre sau stridii. Idealul tău alpin să fie acela de a gusta cu aceeaşi plăcere o duminică frumoasă pe un vârf de deluşor, ca şi cu alt prilej un abrupt din cele mai grele. Nu este nevoie să fii de la început desăvârşit căţărător. Să nu păţeşti ca acela care de atâtea stânci şi pereţi nu mai vedea muntele. Să nu uiţi că munţii sunt bogaţi în primejdii, dar în acelaşi timp să ştii că, cu prudenţă, spirit de prevedere şi inteligenţă îi poţi învinge.
3.Să nu uiţi că eşti o fiinţă civilizată. Bucuria şi puterea nu se confundă cu mitocănia, brutalitatea şi grosolănia. Adu-ţi aminte încă de la gară şi din tren, ca educaţia ta în general şi cea sportivă în special sunt puse la încercare. Dacă poţi să iei cu asalt piscurile, să nu faci asta în vagon. Ca să se vadă ce caăţărător îndrăcit eşti nu este absolut necesar să faci echilibristică pe scările sau tampoanele vagonului. Să nu consideri frânghia şi colţarii ca o emblema a breslei tale care se cere expusă. Să nu periclitezi cu sculele tale: schiuri, piolet, etc. ochii şi hainele vecinilor şi să nu le umpli urechile cu trăncăneli şi hohote de râs. Dacă întâlneşti un drumeţ solitar salută-l sau resalută-l şi dacă crezi că e cazul să-l critici fă-o cel mult atunci când nu te mai poate auzi. Nu-ţi imagina că devii alpinist utilizând un jargon de munte artificial. De asemenea nu e cazul să-ţi ştergi nasul cu degetele numai pentru că ai dezbrăcat costumul de oraş.
4.Să nu profanezi peisajul pe care-l străbaţi şi să nu “împodobeşti” natura cu cioburi de sticlă, hârtii, cutii de conserve şi alte rămăşiţe. Aminteşte-ţi că şi alţii după tine, vor voi să bea din izvorul pe care-l murdăreşti fără rost. Tăbliţele de marcaj nu sunt menite drept ţintă pentru proiectilele tale improvizate şi nici nu trebuie să le schimbi aşezarea dintr-o glumă deplasată. Să nu laşi deschise porţile stânilor şi ale înprejmuirilor, căci poţi provoca proprietarilor pagube şi arunci discredit asupra tuturor drumeţilor. Din acelaşi motiv, să nu sari peste îngrădiri şi nici să nu te inviţi nepoftit în claia cu fân ce o vezi în proprietatea cuiva. Cântă dacă-ţi face plăcere, dar cu măsură şi acolo unde este locul. Chiuiturile se potrivesc de cele mai rare ori cu gâtlejul tău şi nici nu fac totdeauna plăcere semenilor tăi. Nu ţipa fără rost, tulburi inutil oamenii şi animalele. Aprinde focul numai dacă este absolut necesar, supraveghează-l atent şi pe urmă stinge-l complet. Nu arunca pietre şi caută să mergi astfel încât să nu provoci căderea lor, chiar dacă ai convingerea că nu te urmează nimeni. Pe drumuri umblate şi în locuri expuse să nu faci nudism şi nici seminudism, altfel însă profită de aer şi soare cât poţi mai bine. Cum te apropii de locurile populate urmează regulile convieţuirii sociale.
5.Fii bun camarad. Dacă eşti conducător evită să fii autoritar şi încăpăţânat, încrezut sau îngâmfat; dă dovadă de spirit de înţelegere şi răbdare. Nu fi zgârcit cu avutul tău nici cu cunoştinţele tale. Hotărârile să-ţi fie determinate de capacitatea de rezistenta a celui mai slab. Abandonind pe cineva in munti il vei avea poate pe constiinta. Daca tu esti cel condus, adapteaza-te aceluia care cunoaste mai bine locurile, sileste-te sa fi la inaltime si cauta sa inveti. Chiar si cel mai slab dintr-o echipa isi poate face datoria. Sa sti ca un tovaras bun este tot atit de rar ca si un conducator bun. Orice strain care imparte cu tine dragostea pentru munti sa-ti fie camarad, mai ales atunci cind este in primejdie sau are nevoie de vreun ajutor sau o privire pe harta ta. Chiar si in ghidul pe care-l platesti sa vezi un tovaras, un prieten. Nu fi autoritar fata de el, dar nici nu te comporta de parca ati fi mincat de cind sunteti din aceeasi strachina.
6.Respecta cabana tot asa cum iti respecti propria ta casa. Fi modest si nu cere lucruri pe care ti le poate oferii cel mult un hotel. Nu uita ca aici, in creierul muntilor, portmoneul tau nu mai conteaza si ca toti suntem egali. Pioletul, schiurile, gheata, noroiul n-au ce cauta in sufrageria cabanei; leapada-te de ele prin urmare inainte de a intra. Nu transforma locul de odihna, care este cabana, intr-o circiuma. Nu ocupa toate bancile si mesele cu ranita, merindele, hirtile si picioarele tale. Oricit ai fi de tinar, gindeste-te ca nu este aici locul sa faci dragoste. Lasa in pace patefonul si chelnaritele, iar pe ghitara sa nu pui mina decit daca te pricepi. Cartea de impresii sa n-o utilizezi pentru rime proaste sau laude. Este mult mai util sa notezi de unde vii si incotro te duci, mai ales daca te pregatesti pentru o ascensiune grea. Urma lasata in acest fel inlesneste trimiterea la nevoie a ajutoarelor si poate linisti pe cei ingrijorati de soarta ta. Ai dreptul sa ceri un loc de dormit si daca esti inainte sau dupa drum sa-l alegi pe cel mai bun, dar sa nu eziti sa-l cedezi acelui care este fie epuizat, bolnav sau mai in virsta ca tine si are nevoie de odihna. Nu te urca incaltat in pat si nu alerga cu bocancii pe scari mai ales noaptea. Daca sforai nu te culca in dormitorul comun. Fi prudent cind umbli cu lampa si focul. Nu uita ca nu esti stapinul cabanei, iar ingrijitorul este administratorul care indeplineste un rol de mare interes obstesc, te vei supune deci dispozitiilor sale. Orice loc si orice lucru ai folosit sa le lasi in aceeasi stare in care venind ai vrea sa le gasesti; mai ales in casele de adapost sa ai grija deosebita fata de ceilalti, fie ca-ti sunt tovarasi, fie ca-ti vor urma. Gindeste-te ca intreaga cabana, casa de adapost cu tot ce cuprinde, reprezinta un bun ce ti-a fost incredintat cu buna credinta. Fii econom cu rezerva de lemne, adesea adusa cu mari sacrificii si ai in vedere si pe cei ce vor venii dupa tine. Paraseste casa dupa ce ai incuiat si ai pus toate la locul lor. inchide-o bine si nu uita sa achiti taxa acolo unde este cazul.
7.Nu fura ! Nu fura, altora nici linistea, nici singuratatea ce o cauta, nici perspectivele. Dar sa nu furi nici betele de schi, curele, fringhii, nici finul sau lemnele strinse cu multa truda. Nu fura nici florile pe care natura le-a creat pentru toata lumea. Cimpul, iarba, arborii trebuie crutati; vitele si vinatul sa nu fie speriate. Nu taia jepi si arbori pentru a-ti cheltui prinosul de energie neconsumata. Nu distruge furnicarul, nici chiar din curiozitate stiintifica, iar melcul, sarpele sau broasca sa nu fie pentru tine fiare salbatice care trebuie stirpite. Sa vezi in munte un paradis in care te-ai asezat ca un nou Adam; ajuta-l sa-si pastreze originalitatea si sfintenia.
8.Nu minti ! Nu exagera, nu fi laudaros. Chiar si ascensiunea cea mai dificila este putin lucru fata de alte realizari omenesti. Nu-ti da o importanta prea mare si nu cauta sa micsorezi pe altii chiar daca sunt incepatori, mosnegi sau membrii altor cluburi. Nu critica si nu injura timpul (vremea), gazduirea (la cabana), tovarasii de drum sau legatura de schi. Nu trebuie sa te legi sau sa-ti bati joc de credintele, datinile locuitorilor de la munte. Adu-ti aminte ca nu esti decit un oaspete trecator pe aceste meleaguri…ca si in lumea aceasta.
9.Nu profana muntii prin mania recordurilor, ci cauta sa le intelegi sufletul.
10.Apara onoarea clubului tau si nu numai a aceluia a carui insigna o porti, ci si a acelei mari comunitati care ti-a facut accesibila lumea muntilor si care serveste o mare idee, nu numai confortul tau. Fi mandru ca faci parte din aceasta comunitate si ca poti sa participi la viata ei. Onoreaza pe cei care au creat pentru tine, pe maestrii care au cucerit prima poteca si primele prize spre virf, precum si pe cei care au pus ultima piatra.
foarte bune reguli:)